Is GDP per capita in PPS a good measure to compare economic development across countries and regions?

Yes, because GDP measures how much is produced within each country or region.
14% (7 votes)
No, because unlike GNP, GDP does not look at the nationality of the factors of production.
0% (0 votes)
Yes, because PPS means that it measures real rather than nominal production.
80% (39 votes)
No, because whenever countries or regions compete for scarce resources, they have to pay in the same currency, not in PPS.
0% (0 votes)
Yes, because it is widely used by the EU to determine which countries and regions need cohesion funds.
6% (3 votes)
No, because it tends to understate true economic disparities across countries and regions.
0% (0 votes)
Total votes: 49

Comments

Produsul intern brut ( PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorilor de piata a tuturor mărfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei in interiorul unei țări, pe parcursul unui an. PIB-ul indică puterea unei economii prin afișarea valorii de piata a bunurilor si serviciilor produse in cadrul acesteia in decursul unui an. Componentele principale sunt consumul, investitiile exporturile nete, cheltuielile si bunurile guvernamentale din care consumul individual reprezintă cca. 2/3. Indicele deflator PIB este folosit in legatura cu PIB-ul pentru a masura modificarea in costul nominal al bunurilor si serviciilor dintr-o țară. Creșterile PIB-ului inseamna expansiune economică. PIB-ul unei țări poate crește daca aceasta este capabilă să atragă cat mai multe investiții. Cu cat GDP-ul este in crestere cu atât moneda nationala devine mai puternică. PIB-ul este o variantă mai bună în ceea ce privește măsurarea puterii economice a unei țări deoarece el este independent de schimbările care pot aparea( efectul inflației/ deflatiei). Spre exemplu, PIB-ul american reprezintă aprox. 29% din cel global, cel european aprox. 22% iar cel japonez 13%. Este importantă urmărirea componentelor PIB-ului pentru a înțelege ocupațiile in valoarea acestuia( ex. pentru SUA consumul intern reprezintă mai mult de 65% din GDP). PIB-ul este una dintre cele mai importante modalitati prin care se caracterizează economia unei țări; astfel in anul 2018, GDP-ul pe cap de locuitor din România a ajuns la cifra de 26.500 $, o diferență foarte mare fata de cel din 2015 arată un raport publicat de Banca Mondială. Conform acestei instituții, în 2020 PIB-ul urmează să crească până la valoarea de 29.820$. Făcând o comparație o sumă apropiată avea si Elveția in anul 1989. Cel mai usor mod de a clasa cele mai bogate tari din lume se face pe baza GDP-ului( SUA: si-a pastrat pozitia de cea mai mare economie din lume inca din 1971, atingând în 2018- 20. 41 de trilioane USD, fiind considerată o super putere; constituie aproape un sfert din economia globală; China: cu o creștere exponențială in ultimele decenii, este denumită si "fabrica lumii" datorita si orientării sale spre fabricatie si export, prezentând un PIB DE 12.01 trilioane USD; Japonia: a treia putere economică din lume, după criza din 2008 urmată de seism, Japonia reușește să stabilizeze un PIB de 5.16 trilioane USD; Germania: PIB-ul se bazează pe puterea de achiziție reprezentând 3.68 trilioane USD; Regatul Unit al Marii Britanii: ce pune accent pe sectorul de servicii- 75% din PIB si agricultura, ajungând pe plan mondial la 2.62 trilioane USD).
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 29
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

De obicei, pentru a verifica daca un stat este puternic din punct de vedere economic, ne uitam la PIB-ul acestuia. Acesta reprezinta valoarea de piata a tututor bunurilor si serviciilor finale intr-un teritoriu pe o anumita perioada de timp. Conform lui Gregory Mankiw, PIB-ul masoara venitul total din economie si cheltuielile totale pe bunuri si servicii. In macroeconomie, venitul si cheltuielile sunt egale: daca cineva plateste 100 $, altcineva primeste 100$. Valoarea PIB-ului se masoara prin suma consumurilor (cheltuielile bunurilor si serviciilor), investitiilor (bunuri de capital care prduc alte bunusi si servicii), achizitii guvernamentale (costurile guvernelor, salarii) si exporturi nete (diferenta dintre valoarea exporturilor si cea a importurilor). Trebuie amintit faptul ca bunurile si serviciile trebuie sa fie finale, fara sa se masoare de mai multe ori. Cand PIB-ul unui stat creste de la un an la altul sunt 2 variante: fie se produc mai multe bunuri, fie preturile bunurilor au crescut. Aici se va face diferenta intre PIB-ul real (care are in vedere pretul constant pe un an) si PIB-ul nominal (care are in vedere preturile actuale, crescute sau scazute, pentru a evalua productia economica). Problema este ca e dificil de a compara PIB-ul dintre mai multe state din cauza a doua lucruri: valoarea serviciilor care sunt mai ieftine in statele sarace (tuns, manopera) sau chiar impozite (impozitul pe casa care in Romania este cu mult mai mic fata de statele occidentale) si prin diferentele de preturi si diferentele valorilor monedelor. Deci, diferentierea pe baza de PIB este destul de dificila, in baza acestor considerente. PIB-ul nu trebuie confundat cu Produsul National Brut (PNB) ce se produce de catre nationali (adica firmele straine cu sediu in China si productia lor intra in PIB-ul Chinei, dar nu si in PNB-ul acesteia). Mai trebuie avut in vedere PIB/cap de locuitor pentru a vedea si daca nivelul PIB-ului se rasfrange asupra vietii cetatenilor. De exemplu, China are al doilea cel mai mare PIB din lume (14.300 trilioane dolari) , dar PIB-ul pe cap de locuitor este mult sub alte state (9000 dolari, aflandu-se abia pe locul 65 in lume). Apoi, Mankiw afirma ca daca oamenii ar munci zilnic, PIB-ul ar creste, dar satisfactia si bunastarea oamenilor, nu. In completare, pentru a verifica calitatea vietii oamenilor se foloseste Indicele Pretului de Consum (IPC) care reprezinta toate costurile bunurilor si serviciilor cumparate de un consumator. Acesta se calculeaza printr-un cos de cumparaturi al unei familii obisnuite. Doar ca si acesta intampina 3 probleme (substituirea bunurilor care devin mai ieftine, valoarea banilor si calitatea bunurilor). Deci, nici acesta nu este suficient pentru a face o comparatie intre state. In completare, deflatorul PIBului care masoara nivelul de preturi si care se deosebeste de IPC prin faptul ca are in vedere productia interna a PIBului in timp ce IPC se axeaza pe consum. De exemplu, pretul petrolului va face parte din IPC, dar din moment ce petrolul nu face parte din statele exportatoare de petrol, nu va face parte din deflatorul PIB-ului. PIB-ul pe cap de locuitor in Paritatea Puterii de Cumparare (PPS) este caracteristic UE si are o valoare = 100. Daca PIB-ul dapaseste PPS-ul, atunci se spune ca a depasit media UE. PPS este o continuare a IPC-ului in sensul ca daca IPC se aplica catorva bunuri de baza, PPS se aplica tuturor bunurilor. PIB-ul pe cap de locuitor in PPS este mai bun decat PIB-ul simplu sau PIB-ul pe cap de locuitor, deoarece toate statele sunt aduse la acelasi nivel, permitandu-se o comparatie intre economii si regiuni. Aceasta comparatie se face mai usor, mai bine si mai real decat nominal, avand acelasi numitor comun. Ba mai mult decat atat, ne revine mai usor rolul de a sti cui oferim fondurile Uniunii Europene si in ce masuri le luam (rolul PPS nu este acesta, ci acela de a uniformiza statele pentru a putea fi mai usor comparate). In genere, se foloseste doar PIB-ul si PIB-ul pe cap de locuitor pentru a face o diferenta, insa, asa cum am aratat anterior, ar fi nevoie si de o comparatie si a PNB si a IPC si mai ales a PIB-ului pe cap de locuitor in PPS pentru a avea o imagine cat mai complexa. Din punctul meu de vedere, din cauza diferentei valutare si a unicitatii statelor, nu se va reusi niciodata o comparatie exhaustiva intre state, nici macar in acelasi stat, in diferite perioade de timp, deoarece s-a renuntat la echivalarea etalonului aur in anii 70, banii devenind niste monede fiduciare, valoarea lor fiind data de decrete guvernamentale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să cunoaștem care este definiția produsului intern brut. PIB-ul măsoară întreaga producție de bunuri și servicii dintr-un anumit teritoriu într-o perioadă determinată de timp. PPS sau puterea de cumpărare definește cât de mult poate cumpăra un individ la un anumit interval de timp, dintr-un venit. Conform lui G. Mankiw, PIB-ul reprezintă cea mai bună metodă de măsurare a bunăstării economice a unui stat. Prețurile bunurilor și serviciilor diferă de la stat la stat și de la regiune la regiune. Atunci când vrem să comparăm nivelul de dezvoltare economică dintre state sau regiuni, este necesar să ne uităm la valoarea PIB-ului pe cap de locuitor (cât produce un cetățean al statului respectiv) înregistrat în acele state. Standardul puterii de cumpărare este o ”monedă” folosită de Uniunea Europeană, prin intermediul căreia sunt eliminate diferențele de prețuri dintre statele membre. Prețul bunurilor în diferite colțuri ale lumii este similar. Însă prețul serviciilor diferă, întrucât prețurile nu se pot alinia din cauza ratelor diferite de inflație, dar și a forței de muncă. Este cunoscut faptul că forța de muncă este mai ieftină în statele sărace, decât în cele bogate. Un individ poate cumpăra un bun dintr-un alt stat dacă este mult mai convenabil să apeleze la această metodă decât să-l achiziționeze din propria țară, însă nu poate beneficia de un anumit serviciu dacă este mai ieftin în altă parte a lumii decât unde locuiește el. Pentru a putea compara bunăstarea economică dintre state, convertim PIB-ul pe cap de locuitor în moneda comună. Dacă vom compara PIB-ul pe cap de locuitor din Statele Unite cu PIB-ul pe cap de locuitor din Vietnam, atunci vom converti produsul intern brut pe cap de locuitor al statului din urmă în dolari. Putem, de asemenea, compara coșul de cumpărături dintre state. Astfel, vom putea vedea diferența dintre puterea de cumpărare a unui român și puterea de cumpărare a unui francez, de exemplu. Nivelul de bunăstare economică al unui stat depinde de rata inflației/deflației, rata șomajului, venitul lunar net etc. Atenția se îndreaptă asupra PIB-ului real, care măsoară totalitatea bunurilor și serviciilor produse, evaluate la prețuri constante. Standardul puterii de cumpărare se referă tot la valoarea reală a bunurilor și serviciilor produse. Mai mult, conform Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor în PPS reprezintă o variabilă esențială în alegerea statelor pentru programele de dezvoltare regională cu ajutorul fondurilor de coeziune. Astfel, produsul intern brut pe cap de locuitor în PPS este joacă un rol important în eligibilitatea regiunilor pentru a primi sprijin prin intermediul politicii de coeziune.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

După cum susține economistul Gregory Mankiw, economia se împarte în două ramuri: microeconomia și macroeconomia. Microeconomia este studiul modului în care gospodăriile și firmele individuale iau decizii și modul în care interacționează una cu alta în carul pieței. Macroeconomia este studiul economiei în întreg ansamnlul ei, aceasta explicând și schimbările economice. În cadrul macroeconimiei existând elemente precum PIB ul , șomajul etc. Așadar ce reprezintă PIB ul și cum ne ajută acest element să înțelegem mersul economiei? PIB-ul reprezintă valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp. PIB încearcă să fie cuprinzător, include toate articolele produse în economie și vândute legal pe piețe. PIB ul va măsura valoarea de piață a unor produse precum mere, portocale până la cărți, filme și nu numai. Aceste bunuri și servicii trebuie să fie finale.Dacă într-o țară se produce atât lapte, dar și cașcaval, nu se va putea ca laptele folosit pentru producerea de cașcaval să fie măsurat de două ori, duplicat. PIB-ul include totodată acele bunuri și servicii produse în prezent, ci nu include tranzacții produse în trecut. Când Ford produce și vinde un nou tip de masina, valoarea masinii este inclusa in PIB. Dar când o persoană vinde o mașină uzată pentru o altă persoană, valoarea autoturismului folosit nu este inclusă în PIB. PIB măsoară valoarea producției în limitele geografice ale unei țări. Când o cetățeană canadiană lucrează temporar în Statele Unite, producția ei face parte din PIB-ul SUA. PIB ul pe cap e persoană ne va spune întotdeauna veniturile și cheltuielile medii ale persoanei în economie. Pentru că majoritatea oamenilor ar prefera să primească venituri mai mari și să se bucure de cheltuieli mai mari, PIB per persoană pare o măsură naturală a bunăstării economice. Asadar acesta poate reprezenta măsura cea mai utilizată pentru măsurarea dezvoltării economice a unui stat. Acest lucru se datorează faptului că măsura valoarei de producție are loc într-un interval specific al timpului. PIB masoara fluxul de venituri al economiei, precum și fluxul de cheltuieli într-un interval de timp de un an în general sau pentru o perioada de 3 luni. Toutși au existat personalități precum senatorul Robert Kennedy care au contestat validatatea PIB ului ca măsură de bunăstare. Acesta susținea că produsul intern brut nu măsoară curajul, înțelepciunea și nici devotamentul față de țara noastră, nu include nici sănătatea copiilor sau calitatea educației. Trebuie să realizăm faptul că un PIB mare ne ajută să ducem vieti mai bune. Deși un PIB nu măsoară sănătatea copiilor , națiunile cu un PIB mai mare pot acorda asistență medicală mai bună pentru copii. Dacă am privi într-o măsură de ansamblu, am putea susține ideea că PIB ul, ținând cont și de faptul că reprezintă prima variabilă importantă asupra mersului economiei, reprezintă elementul care ne ajută să comparăm dezvoltarea economică dintre două țări. Chiar dacă PIB ul reprezintă măsura cea mai utilizată uneori poate avea diferite probleme. Ne putem gândi spre exemplu la cazul Irlandei care ar putea fi consideartă țara cea mai bogată dacă ne uităm strict la PIB. Totuși Irlanda reprezintă un paradis fiscal mai ales pentru firmele străine care plătesc impozite mai mici decât în alte țări. Trebuie precizat că aceste firme reprezintă multinaționale străine, iar acest lucru duce la ideea că irlandezi nu sunt neapărat foarte bogați, deoarece ceea ce se contabilizează acolo precum PIB-ul reprezintă beneficiile firmelor străine care se vor duce în state precum SUA. În asemenea cazuri, un element mult mai eficient de măsură a dezvoltării economice a unui stat este reprezentat de PNB sau Produsul național brut. PNB ul va pune întotdeauna accentul numai pe naționalitatea factorilor de producție, de ceea ce se produce de către naționalii unui stat. Spre exemplu ceea ce ar produce Google sau Facebook în Irlanda s-ar integra în PIB ul statului, dar nu în PNB ul acestuia. Pentru a compara prin intermediul PIB ului dezvoltarea economică între țări trebuie să utilizăm cursurile de schimb. Tocmai datorită acestui motiv putem utiliza PPS-ul care reprezintă metoda care măsoară puterea de cumpărare a unei monede, exprimată într-o altă monedă de circulație internațională. Astfel că în cadrul Uniunii Europene putem discuta despre euro. Prețurile bunurilor sau serviciilor sunt destul de diferite în unele țări comparativ cu altele, iar cu ajutorul PPS-ului se calculează o rată de schimb alternativă între monedele celor două țări prin intermediul unei comparații a unui ’’coș de bunuri’’. Trebuie menționat faptul că produsele fabricate tind să vândă la prețuri similiare indiferent de țară. Dacă dorim să cumparăm un iPad el va avea același preț indiferent dacă îl cmpărăm din SUA, China sau Franța. Comparativ cu produsele fabricate, serviciile vor avea un preț diferit mai ales în țările mai sărace ele fiind mai ieftine. Prin intermediul PPS-ului putem calcula ceea ce putem cumpăra cu banii și nu neapărat câți bani avem. Dacă spre exemplu, în statul român putem cumpăra cu 100 de lei 10 kg de roșii, poate în Republica Moldova putem cumpăra la fel de mult cu o sumă mult mai mică de bani. Așadar PIB-ul pe cap de locuitor în PPS este o măsură bună pentru a compara dezvoltarea economică ître două țări/regiuni, deoarece PPS-ul măsoară producția reală și nu cea nominală. Variabilele nominale sunt cele care se măsoară în bani comparativ cu variabilele reale care se măsoară în lucruri, obiecte cu alte cuvinte în câte coșuri de cumpărături se poate împărți salariul nostru.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Produsul Intern Brut (PIB) este un indicator al macroeconomiei care se referă la valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe o anumită perioadă de timp. Standardul puterii de cumpărare (SPC) este un indicator calculat de Eurostat pentru a elimina diferențele dintre puterea de cumpărare a diferitelor țări. Valorile pentru a calcula SPC sunt derivate din conversia parității puterii de cumpărare, prin intermediul monedei naționale. La nivel european, valoarea SPC este 100, astfel că dacă un stat are o valoare mai mare decât 100, atunci PIB-ul pe cap de locuitor al acelei țări depășește media europeană și invers. Spre deosebire de Produsul Național Brut (PNB), PIB-ul reflectă valoarea de piață a tuturor produselor finale pe piața unui stat, fie firmele naționale sau străine, pe când PNB-ul cuprinde bunurile și serviciile finale produse doar de firmele naționale ale unui stat. Spre exemplu, o firmă străină în România va fi analizată în cadrul PIB-ului, dar nu va contribui la PNB-ul României. Dacă luăm ca exemplu compania austriacă OMV Petrom, care are o cifră de afaceri mare în România, producția sa va fi calculată la PIB-ul României, dar nu și la PNB-ul acesteia, ci la PNB-ul Austriei. PIB-ul este, într-adevăr, indicatorul care măsoară producția statelor, dar și a diferitelor regiuni, însă compararea acestora poate întâmpina anumite dificultăți. De multe ori, suntem tentați să credem că pur și simplu utilizarea ratelor de schimb poate fi o modalitate viabilă de comparație între state. Însă, în această metodă, pot apărea și anumite probleme, precum faptul că ratele de schimb sunt în continuă schimbare, uneori valorile schimbându-se dramatic. Acest fapt poate rezulta în comparații greșite, pentru că standardele de viață se pot modifica relativ repede, iar în statele cu un PIB mai redus, considerate sărace, de multe ori standardele de viață pot fi mai bune decât par din exterior. O altă problemă care apare poate fi aceea că pentru ratele de schimb sunt relevante numai bunurile comerciabile, și nu serviciile de exemplu. În țările sărace serviciile sunt mai ieftine, deci comparația nu este precisă. Standardul puterii de cumpărare are ca scop eliminarea diferențelor dintre puterea de cumpărare a statelor prin evaluarea unui coș de bunuri și servicii fix, însă care diferă de la stat la stat, prin prețurile produselor. Putem spune că SPC este un indice ce măsoară valori reale, deci în teorie, cel puțin, comparația dintre nivelul de dezvoltare al statelor ar trebui să fie posibilă. În practică, acest lucru nu este atât de simplu, întrucât calculele generale vor fi diferite de cele naționale ale fiecărui stat, vor interveni și alte variabile, de exemplu inflația care nu poate fi prevăzută pentru statele membre, foarte diferite unele de celelalte. Această măsură este folosită des de către Uniunea Europeană, pentru a vedea care sunt regiunile și țările care au nevoie de fonduri și sprijin economic din partea Uniunii. Procesul acordării de fonduri este unul elaborat și destul de complicat, întocmai pentru că este dificil să se compare statele între ele. Diferențele dintre state sau regiuni europene sunt adesea prea superficial observate, de nenumărate ori cei care au cu adevărat nevoie de suport financiar nu ajung să beneficieze de acesta. Cu toate acestea, procesul acordării de fonduri de coeziune este avantajat de PIB-ul pe cap de locuitor ca SPC, pentru că deși nu este un indicator perfect sau exact, poate să ofere o serie de informații utile, mai utile decât ar oferi doar PIB-ul ca măsură generală, de exemplu. Așadar, putem concluziona că este dificil să se compare din punct de vedere economic diferite țări și regiuni, întocmai pentru că ele sunt foarte diverse. PIB-ul pe cap de locuitor ca Standard al Puterii de Cumpărare poate fi o metodă de a analiza aceste diferențe, însă nu este o metodă foarte exactă. Cu alte cuvinte, deși oferă informații importante, acestea nu sunt suficiente pentru a compara în mod categoric state și regiuni între ele.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Produsul intern brut este valoarea pe piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse intr-un anumit teritoriu pe o anumita perioada de timp. PIB-ul se masoara in bani si masoara produsul intern, produsul domestic si nu conteaza nationalitatea factorilor de productie. Acesta se masoara pe timp, de obicei pe un an. PIB-ul sau PNB-ul se numeste produs intern brut sau produs national brut. Brutul include amortizarea capitalului. Masoara si deprecierea capitalului (inlocuirea unui produs sau repararea acestuia), pe cand produsul national net nu include deprecierea capitalului. Eurostatul este o directie generala care se ocupa cu statistica al Comisiei Europene, avand ca si fondator Parlamentul European. Eurostatul calculeaza Standardul puterii de cumparare(SPC/PPS) care este un indicator menit sa elimine diferentele dintre puterea de cumparare a diferitelor tari si are o valoare de 100. PPS se aplica tuturor bunurilor . PIB-ul pe cap de locuitor in PPS este o metoda eficienta pentru a vedea care sunt regiunile si tarile care au nevoie de fonduri si sprijin economic din partea UE ( au existat si cazuri cand cei care au avut cu adevarat nevoie de acest ajutor nu au putut beneficia de el). PPS-ul masoara productia reala( se masoara in lucru, cate cosuri de cumparaturi producem, cumparam). Tocmai de aceea PIB-ul pe cap de locuitor ca PPS ajuta la acordarea fondurilor de coeziune, oferind informatii mai detaliate decat ar putea oferi PIB-ul simplu sau PIB-ul pe cap de locuitor. Avand toate aceste informatii concluzionez ca PIB-ul pe cap de locuitor ca PPS este o metoda buna pentru a compara dezvoltarea economica intre state, dar din pacate nu este suficienta, avand o marja de eroare.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 33
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pentru a putea măsura dezvoltarea economică a diferitelor state sau regiuni, este esențial să cunoaștem și să definim câțiva indicatori macroeconomici , precum PIB, SPC, rata șomajului, rata inflației. PIB-ul este valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-un anumit teritoriu într-o perioadă determinată de timp. G. Mankiw argumentează că din cauza faptului că PIB utilizează prețurile de piață pentru a valoriza bunurile și serviciile, acesta exclude valoarea aproape a tuturor activităților care se desfășoară în afara piețelor. Produsul Intern Brut este un indicator relevant atunci când vrem să măsurăm dezvoltarea economică a unui stat, cu toate acestea, trebuie avute în vedere două aspecte. În primul rând, PIB măsoară valoarea de piață a întregului produs domestic, chiar dacă fabricile sau angajații care le produc sunt de naționalitate străină. Pentru a vedea valoarea de piață a produselor și serviciilor produse exclusiv de către firmele care aparțin unui anumit stat se folosește un indicator numit Produs Național Brut. Nu trebuie ignorat însă că, deși firmele sunt străine, acești investitori vor contribui totuși la dezvoltarea calității vieții angajaților din zona respectivă, iar dacă luăm în calcul PIB-ul țării, firmele care produc pe teritoriul altui stat vor ajuta și la dezvoltarea economică a țării respective per ansamblu. De exemplu, deși Ford Motor Company este o corporație multinațională americană, faptul că produce automobile la Uzina Ford din Craiova (România) contribuie la dezvoltarea calității vieții locuitorilor din regiune care sunt angajați acolo, dar și la creșterea PIB-ului României. Mai apoi, trebuie făcută distincția între PIB-ul nominal și cel real. PIB-ul nominal se referă la producția economică a unei țări fără o ajustare a inflației, iar PIB-ul real este egal cu producția economică ajustată la efectele inflației, această diferență se poate calcula cu ajutorul unui indicator numit Deflatorul PIB. Acesta este uzitat pentru a descoperi proporția de dezvoltare economică influențată de inflație într-o anumită perioadă de timp. Deși PIB este un indicator relevant atunci când dorim să monitorizăm dezvoltarea economică a unui stat, acesta ignoră aspecte precum valoarea monedei naționale. Conversia PIB în moneda națională a altui stat poate fi problematică, deoarece ratele de schimb fluctuează constant, ceea ce înseamnă că valoarea nu va fi constantă în timp, dar și pentru că PIB este relevant în cazul bunurilor care sunt comercializabile. Astfel că deși prețurile bunurilor nu diferă semnificativ atunci când comparam raportat la diferite țări, în cazul prețuirlor serviciilor diferențele sunt substanțiale, deoarece munca nu este comercializabilă și nici mobilă. Tocmai pentru că valorile monedelor naționale diferă, în calculele realizate de Eurostat se ia în calcul o monedă fictivă numită Standardul Puterii de Cumpărare (SPC) care elimină diferențele în puterea de cumpărare a diferitelor țări. Valorile SPC sunt derivate din valori exprimate în moneda naţională, folosind paritatea puterii de cumpărare ca factor de conversie. Acestea sunt obţinute ca medie ponderată a raportului relativ al preţurilor unui coş de bunuri şi servicii. Coșul de cumpărături trebuie să fie comparabil, deoarece problema parității de cumpărare atunci când comparam țări este legată de tipul, calitatea, prețul și consumul anumitor bunuri, fiind aspecte care diferă de la o țară la alta. Indicele de volum al PIB-ului pe cap de locuitor în SPC este exprimat în raport cu media UE-27 (stabilită la 100). Utilizarea aceluiași set de prețuri elimină efectul generat de schimbarea prețurilor asupra PIB, iar pentru a elimina confuzia atunci când se realizează o comparație, se folosește paritatea puterii de cumpărare în locul ratelor de schimb. Un avantaj al standardului puterii de cumpărare este că vizează producţia reală, faţă de cea nominală, cea dintâi constituind un indicator mai aproape de adevăr în privinţa comparării dezvoltării economice a diferitelor state. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere aspecte precum diferența de perspectivă a măsurătorilor realizate la nivel național versus a celor realizate de cineva din exterior. Cunoașterea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în SPC este utilă în momentul în care se realizează analize cu privire la țările membre ale Uniunii Europene care ar trebui să beneficieze de fonduri de coeziune. Una dintre dificultățile pe care le întâmpinăm în momentul în care dorim să efectuăm o analiză asupra dezvoltării economice a unei țări sau regiuni este legată de tipul de indicator pe care alegem să îl uzităm. Astfel că dacă utilizăm PIB-ul pe cap de locuitor, unele regiuni pot fi considerate sărace, însă ne putem raporta la aceleași regiuni ca fiind bogate dacă folosim Standardul Puterii de Cumpărare. Concluzionând, dezvoltarea economică a unei țări sau regiuni poate fi interpretată diferit în funcție de indicatorii pe care alegem să îi folosim, iar prin realizarea unei comparații între PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC putem obține o imagine de ansamblu asupra standardelor de viaţă în UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Există multe dezbateri în privinţa a ce elemente fac ca un stat să fie bogat, iar nivelul de viaţă să fie ridicat. Indicatorii macroeconomici ne indică aceste aspecte, fiind necesar un aparat economic dezvoltat pentru a analiza datele. Pentru a răspunde la întrebarea „PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în standardul puterii de cumpărare este o măsură bună pentru a compara dezvoltarea economică între țări și regiuni?” trebuie să definim întâi PIB-ul. PIB-ul sau produsul intern brut reprezintă valoarea pieţei tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară pe parcursul unui an, PIB-ul pe cap de locuitor constituind divizarea valorii la populaţie, ilustrând veniturile și cheltuielile medii din economie ale unei persoane. Calcularea PIB-ului se face prin adunarea consumurilor totale, investiţiilor, achiziţiilor guvernamentale şi exportului net. Faţă de un alt indicator al macroeconomiei intitulat produs naţional brut, care se concentrează pe bunurile şi serviciile care sunt produse de către cetăţenii sau companiile care aparţin unei anumite ţări, indiferent unde s-ar afla, PIB-ul este despre produsul brut domestic, concentrându-se pe bunurile si serviciile care sunt produse în interiorul unei ţări, indiferent dacă factorii de producţie sunt autohtoni sau străini. Deşi PIB-ul nu ţine cont de naţionalitatea factorilor de producţie, aşa cum produsul naţional brut o face, dezvoltarea economică nu este condiţionată exclusiv de factorii de producţie naţionali. Chiar dacă producătorul de automobile Dacia se află sub tutela Renault, companie franceză, fabrica din Mioveni contribuie la PIB-ul României şi implicit la standardele de viaţă ale regiunii. La rândul său, PIB-ul poate fi real sau nominal. PIB-ul nominal este valoarea pe piaţă a bunurilor şi serviciilor finale vândute într-o ţară pe parcursul unui an, iar cel real este PIB-ul nominal ajustat la inflaţie. Deflatorul PIB exprimă însăşi raportul dintre cele două tipuri de PIB, uitându-ne la ce se produce în fiecare an şi la preţul din anul de bază, evidenţiind dezvoltarea economică. Utilizarea PIB-ului ca indicator de măsurare a dezvoltării economice unui stat nu ţine cont de aspecte precum moneda naţională sau inflaţia. Totodată, după cum afirmă Gregory Mankiw în „Principles of Economics”, întrucât PIB-ul utilizează prețurile de piață pentru a valoriza bunurile și serviciile, acesta exclude valoarea majorităţii activităților care se desfășoară în afara piețelor. Convertirea PIB-ului unei ţări într-o altă monedă naţională impune probleme datorită dinamicii ratelor de schimb, care ar ilustra schimbări mari în standardul de viaţă, alături de relevanţa ratelor de schimb mai degrabă pentru bunuri decât pentru servicii. Astfel, bunurile manufacturate se vând la preţuri similare oriunde în lume, în timp ce serviciile în ţările sărace (ex. tunsul, gătitul, menajeria) sunt mai ieftine, pentru că munca nu e comercializabilă şi este imobilă. Utilizarea aceluiaşi set de preţuri elimină efectul schimbării preţurilor asupra PIB, folosindu-se standardul puterii de cumpărare în detrimentul ratelor de schimb pentru a compara statele. Standardul puterii de cumpărare este o valoare artificială utilizată preponderent de Uniunea Europeană şi calculată de Eurostat, care elimină discrepanţele în puterea de cumpărare a diferitelor ţări. Valorile standardului puterii de cumpărare sunt rezultate din valorile formulate în moneda naţională, folosind paritatea puterii de cumpărare ca agent al conversiei. Indicele de volum al PIB pe cap de locuitor în standardul puterii de cumpărare este exprimat în raport cu media Uniunii Europene, stabilit la 100. Dacă indicele unei țări diferă de această medie, nivelul PIB pe cap de locuitor diferă de media Uniunii Europene şi invers. Cunoaşterea PIB-ului pe cap de locuitor exprimat în standardul puterii de cumpărare a fiecărui stat facilitează identificarea statelor care ar avea nevoie de fonduri de coeziune pentru a ajunge la un nivel optim de dezvoltare şi face distribuirea fondurilor mai echitabilă. Un alt avantaj al standardului puterii de cumpărare este că vizează producţia reală, faţă de cea nominală, cea dintâi constituind un indicator mai aproape de adevăr în privinţa comparării dezvoltării economice a diferitelor state. În schimb, trebuie să ţinem cont de elemente precum disparităţile dintre perspectivele generale şi cele naţionale asupra producţiei, inflaţia sau factorul politic care poate denatura adevărul. Problema standardului puterii de cumpărare, atunci când comparăm ţările, se reflectă în tipul, calitatea, preţul sau consumul unor anumite bunuri (care diferă de la o ţară la alta). Trebuie să avem un coş de cumpărături care să nu fie vulnerabil acestor criterii de diferenţiere. Costul vieții variază nu numai în timp, ci şi în funcţie de geografie. Ceea ce pare a fi un salariu mai mare s-ar putea să nu se dovedească a fi așa odată ce sunt luate în considerare diferențele regionale în prețurile bunurilor și serviciilor. Deşi am dispune de un salariu mare în termeni nominali într-o ţară, este posibil să putem cumpăra mai puţine bunuri în cadrul acesteia decât în altă ţară. Astfel, este necesar să calculăm ce lucruri pot fi cumpărate cu banii si nu cât câştigăm. O altă problemă este legată de indicatorii pe care îi analizăm pentru a observa disparităţile dintre ţări şi regiuni. Dacă dispunem de PIB-ul pe cap de locuitor putem observa că anumite regiuni sunt mai sărace decât altele. În schimb, dacă utilizăm standardul puterii de cumpărare, e posibil ca statele pe care le catalogasem din prisma PIB-ului pe cap de locuitor drept sărace să îşi schimbe poziţia în ierarhie. Concluzionând, răspunsul la întrebarea „PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în standardul puterii de cumpărare este o măsură bună pentru a compara dezvoltarea economică între țări și regiuni?” depinde de modul cum ne raportăm la indicatorii macroeconomici. PIB-ul pe cap de locuitor nu este un indicator perfect, dar exprimarea acestuia în standardul puterii de cumpărare facilitează într-o măsură identificarea şi înţelegerea disparităţilor dezvoltării economice dintre ţări şi regiuni.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pentru a putea afirma posibilitatea comparării dezvoltării economice între diferite țări sau regiuni prin intermediul PIB-ului din SPC, trebuie să explicăm și să înțelegem anumiți termeni macroeconomici. Astfel, unul din cei mai importanți este PIB-ul (produsul intern brut) și poate fi definit ca valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse pe un anumit teriroriu ( de obicei stat, dar și regiune sau județ) și într-o anumită perioadă de timp (de obicei un an, dar poate fi calculat și pe trimestre economice. PIB-ul este suma cheltuielilor guvernamentale, plus investiții, plus consum, plus export, minus importul. (PIB=CG+I+C+E-I). PIB-ul este una dintre cele mai utilizate măsuri pentru a determina valoarea economică a unei țări, cu toate acestea nu este un indicator eshauzitiv complet. Spre exemplu, Irlanda, țară a UE are un PIB mai înalt pe cap de locuitor, astfel pare să fie foarte bogată. În realitate însă, acest lucru este înșelător deoarece Irlanda este un paradis fiscal pentru firmele multinaționale ( ex: Fcebook, Amazon) deoarece acolo vor avea impozite mai mici decât în alte țări, acest lucru făcând ca țara să aibă un PIB ridicat, dar nu și un nivel de trai. De ce? Fiindcă aici intervine ceea ce se numește PNB (produsul național brut). PNB-ul se uită la naționalitea factorilor de producție atât interne cât și externi. Astfel venitul multinaționalelor vor reveni statelor a cărui multinaționala își desfășoară activitatea. Spre exemplu profitul de la Facebook nu se va regăsi în bugetul irlandez, ci în cel al Statelor Unite. În acest exemplu, PIB-ul nu arată nivelul de dezvoltare economică corect/real al Irlandei. Trebuie menționat că venitul brut național sau intern include amortizarea capitalului, măsoară deprecierea capitalului în comparație cu venitul net, unde această amortizare nu este inclusă. Un exemplu bun pentru asta este dat de către profesorul de la Cambridge, Ha-Joon Chang notat în „Economie Ghidul utilizatorului”, acest exemplu sună așa: o conservă de ton va avea pe eticheta sa în momentul vânzării o cantitate netă X care este dată de conținutul efectiv al tonului și o altă cantitate brută Y care are pe lângă conținutul efectiv al tonului, adăugat la gramaj și greutatea cutiei în care este depozitat. Valoarea nominală a PIB-ului este oferită în moneda națională, însă pentru a putea face o comparație cu alte regiune, este nevoie de o monedă comună. Astfel o modalitate este PIB-ul raportat la dolarul american din 2010 sau la o altă monedă comună internațională (LCU). Însă acest lucru nu este mereu echitabil deoarece, spre exemplu, echivalentul unui euro în România este de 5 lei, acest lucru va aduce o marjă de eroare semnificativă în compararea corectă a PIB-ului între regiuni. O altă modalitate este dată de convertirea PIB-ului pe cap de locuitor în SPC, specific Uniunii Europene. Concepând un coș de cumpărături de bază universal, putem cu ajutorul SPC-ului sau a deflatorului (PIB-ul nominal/PIB-ul real=deflatorul). Astfel vom ști care va fi puterea parității standard pentru fiecare regiune. Spre exemplu, cetățenii unei țării A pot avea salariul minim pe economie de 1000 USD, iar cetățenii unei țări B pot avea salariul minim pe economie de 2000 EURO. Însă cetățeanul A poate cumpăra de 1000 USD 10 coșuri cu ulei, făină, zahăr și orez pe când cetățeanul B poate cumpăra de 2000 EURO doar 7 coșuri cu aceleași produse, astfel SPC-ul țării A este mai ridicată decât a țării B, rezultând că PIB-ul pe cap de locuitor din SPC este mai mare pentru țara A decât pentru țara B, putându-se astfel să aibă loc o comparare a dezvoltării economice dintre cele două țări. Însă nici acest procedeu nu garantează în totalitate un raport fără marje de eroare, chiar dacă este unul bun. De ce? Fiindcă spre exemplu sunt țări care au producții proprii de alimente de bază și astfel prețul de cumpărare al acestora va fi mai mic în țara de proveniență decât al aceluiași produs exportat în altă regiune, prețul crescând. Calitatea produselor, marca firmei care oferă cumpărătorului produsul, proveniența internă (propria producție a regiunii) sau externă ( importarea produselor din afara țării) aduc o marjă de eroare a SPC-ului, compararea dezvoltării economice a diferitelor regiuni lipsindu-se de o echitabilitate completă. Astfel, PIB-ul măsoară cât este produs în fiecare țară sau regiune, însă diferențele sistemului monetar aduc o marjă de eroare, pe lângă faptul că, așa cum am menționat mai sus, exemple de țări în care există paradis fiscal (Irlanda spre exemplu) nu pot demonstra adevărata dezvoltare economică din acea țară prin PIB. Acordarea fondurilor de coeziune poate fi o soluție bună prin faptul că SPC-ul măsoară teoretic valori reale, iar PIB-ul pe cap de locuitor ca SPC poate observa probleme sau diferențe oferind o serie de informații utile. Însă la calcularea acestui SPC, valorile per ansamblu și cele interne/naționale pot să, în special dacă apar și variabile precum inflația, care nu poate fi anticipată de către stat. Deci, putem să admitem că, deși este greu să comparăm dezvoltarea economică a diferitelor țări sau regiuni, PIB-ul pe cap de locuitor ca SPC poate fi una din modalitățile utile, deși nu este o metodă fără o marjă de eroare a raportului economic dintre țări.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

PIB-ul reprezintă valoarea de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor finale pe un teritoriu într-un anumit timp, de regulă 1 an. Dacă într-o ţară se produce lapte dar se produce si caşcaval, nu se poate ca laptele care se foloseşte pentru crearea caşcavalului să-l măsori de 2 ori. De aceea, se măsoară doar bunurile şi serviciile finale. PIB-ul se măsoară în bani. PIB-ul încearcă să măsoare produsul intern, domestic şi nu conteaza naţionalitatea factorilor de producţie. Nu contează dacă fabrica este naţională sau este străină, contează doar ceea ce se produce într-un anumit teritoriu. PIB-ul este măsura cea mai utlizată dar nu este singura măsură prin care se poate măsura producţia. Uneori are probleme şi există şi măsuri mai potrivite. De exemplu, Irlanda are un PIB înalt pe cap de locuitor. Dacă ne uităm la acest lucru, Irlanda pare să fie ţara cea mai bogată dar acest fapt este înşelător. Această ţară este un paradis fiscal pentru firmele multinaţionale precum Facebook deoarece acolo vor plăti impozite mai mici decât în alte ţări. O alternativă a PIB-ului este PNB-ul. PNB-ul se uită la naţionalitatea factorilor de producţie. Brut înseamnă că include amortizarea capitalului, măsoara şi deprecierea capitalului. Deprecierea capitalului face referire la faptul că ceea ce devine vechi trebuie înlocuit. Standardul puterii de cumpărare este o monedă fictivă calculată de Eurostat ce elimină diferenţele în puterea de cumpărare a diferitelor ţări. Valorile SPC sunt derivate din valori exprimate în moneda naţională, folosind paritatea puterii de cumpărare ca factor de conversie. Acestea sunt obţinute ca medie ponderată a raportului relativ al preţurilor unui coş de bunuri şi servicii. Valorile paritare sunt fixate astfel încât valoarea medie a puterii de cumpărare a unui Euro să fie egală cu un SPC. În economie, paritatea puterii de cumpărare (PPC) este o metodă folosită pentru a calcula o rată de schimb alternativă între monedele a două țări. PPC-ul măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într-o unitate de măsură internațională (de regulă, dolari), deoarece bunurile și serviciile au prețuri diferite în unele țări comparativ cu altele. Ratele de schimb ale parității puterii de cumpărare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din țări diferite. Produsul intern brut al unei țări este măsurat inițial în moneda locală, asa că orice comparație între două țări necesită monede convertibile. Comparațiile bazate pe ratele de schimb nominale sunt considerate nerealiste, acestea nereflectând diferențele de preț între țări. Diferențele dintre PPC și ratele de schimb nominale pot fi semnificative. Asadar, standardul puterii de cumparare măsoară mai degrabă producţia reală decât cea nominală. Variabilele nominale se măsoară în bani iar cele reale se măsoară în lucruri. Acordarea de fonduri este destul de complicata deoarece compararea între state este dificila. De cele mai multe ori cei care au nevoie de sprijin nu beneficiază de el. În concluzie, compararea ţărilor este dificilă din perspectiva economică. PIB-ul pe cap de locuitor ca SPC poate fi o soluţie de analiză a diferenţelor intre ţări dar nu este suficient.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote