How effective is the European Arrest Warrant?

Rather ineffective because there is no mutual recognition of national criminal laws.
58% (22 votes)
Rather ineffective because there is no EU harmonisation of national criminal laws.
24% (9 votes)
Rather effective if we compare it with its US counterpart, which is limited to a small list of federal crimes.
18% (7 votes)
Total votes: 38

Comments

Mobilitatea mai mare a oamenilor în întreaga Uniune Europeană, precum și aderarea de noi statele membre vor crește probabil numărul cererilor de extrădare în viitor. Prin urmare,este important ca practicile naționale să fie unificate atât la nivel legislativ, cât și la nivel practic. În aplicarea practică a EAW, au apărut anumite probleme care afectează deciziile privind extrădarea precum și interpretarea principiilor pentru refuzul extrădării. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că protecția drepturilor fundamentale și ale omului este un principiu director al Uniunii Europene și a fost consolidat prin Tratatul de la Lisabona. Este clar că protecția juridică a persoanelor nu poate fi supusă unor diferențe în reglementările procedurale naționale și eficiența lor diferită. Apoi, din nou, trebuie amintit că scopul expres al sistemului EAW este consolidarea si cooperarea dintre autorități.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Comisia Europeană, Parlamentul European, anumite state membre și societatea civilă au recunoscut că principalele probleme se referă la: utilizarea disproporționată a MEA, utilizarea excesivă și nejustificată a detenției preventive și eșecul statelor emitente pentru a proteja în mod adecvat drepturile omului. Statele membre au răspuns la aceste probleme adoptând diferite abordări ale punerii în aplicare, în timp ce judecătorii din statele care execută se confruntă din ce în ce mai mult cu dilema corelației dintre principiul recunoașterii reciproce și angajamentul față de drepturile fundamentale și alte principii ale dreptului UE. După luarea deciziilor de predare, judecătorii și avocații din statul de execuție nu monitorizează în general ceea ce urmează, inclusiv dacă sunt menținute asigurările (unde sunt date), dacă se bucură de drepturile fundamentale și dacă rezultatul confirmă că EAW a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit. Consider că o mai bună cooperare între membrii și respectarea deciziilor fiecăruia ar facilita acestea acțiuni și ar putea avea un impact pozitiv asupra relațiilor acestora, in special atunci când vorbim de cazurile separatiștilor sau al condamnaților politici.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Ineffective, as there is no mutual recognition of national criminal laws between the european member states.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 17
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Mandatul european de arestare este o procedură simplificată de predare judiciară transfrontalieră, în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse cu închisoarea. Acesta funcționează de la 1 ianuarie 2004, înlocuind procedurile de extrădare îndelungate care aveau loc între statele membre. Un mandat emis de o autoritate judiciară a unei țări din cadrul Uniunii este valabil pe întreg teritoriul UE. Întreg procesul de extrădare reprezintă o solicitare a unei autorități judiciare dintr-o țară membră UE de a aresta o persoană în altă țară membră, și de a o preda pentru urmărire penală sau pentru a executa o pedeapsă cu închisoarea. Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare (the principle of mutual recognition of judicial decisions) și este operațional în toate țările membre. Pentru aplicarea procedurilor de extrădare, autoritățile trebuie să respecte drepturile suspecților sau ale persoanelor acuzate, cum ar fi dreptul la informație, de a avea un avocat și un interpret, precum și asistența juridică prevăzută de lege în țara în care sunt arestați. O țară poate refuza demararea procedurilor de extrădare în cazul în care persoana a fost deja judecată pentru faptele sale; persoana este minoră; sau dacă faptele pentru care inculpatul este urmărit într-o anumită țară, nu sunt considerate a fi infracțiuni într-o alta (cazul Carles Puigdemont). Având în vedere acest ultim aspect, putem afirma faptul că procedura mandatului european de extrădare este eficientă dat fiind faptul că este mult mai rapidă, însă faptul că unele state pot refuza extrădarea complică situația și poate scădea eficacitatea acesteia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Mandatul european de arestare („MEA”) constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră - în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate. Mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară a unei țări este valabil pe întregul teritoriu al UE. Procedura mandatului european de arestare funcționează de la 1 ianuarie 2004. Aceasta a înlocuit lungile proceduri de extrădare care existau odinioară între țările UE. Mandatul european de arestare funcţionează în felul următor: mandatul reprezintă o cerere pe care o face o autoritate judiciară dintr-o țară UE în scopul arestării unei persoane într-o altă țară membră și predării acesteia pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate ori a unui ordin de reținere emis în prima țară. Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Este operațional în toate țările UE. Acesta funcționează prin contacte directe între autoritățile judiciare. Atunci când execută un MEA, autoritățile trebuie să respecte drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate - cum ar fi dreptul la informare, dreptul de a beneficia de serviciile unui avocat și ale unui interpret și dreptul de a beneficia de asistență juridică, astfel cum prevede legea din țara în care a avut loc arestarea. Mandatul european de arestare se deosebeşte de extrădarea obişnuită prin diverse criterii. În primul rând, există nişte termene stricte. De exemplu, ţara în care a fost arestată persoana trebuie să ia o decizie definitivă cu privire la executarea mandatului european de arestare în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei. Dacă persoana consimte la predarea sa, decizia trebuie să fie luată într-un termen de 10 zile. Persoana căutată trebuie predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate, și cel târziu în termen de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. În al doilea rând, verificarea dublei incriminări nu mai reprezintă o cerință în cazul a 32 de categorii de infracțiuni. Spre exemplu, pentru 32 de categorii de infracțiuni nu se efectuează nicio verificare a incriminării faptei ca infracțiune în ambele țări. Singura cerință este ca aceasta să fie pasibilă de o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani de închisoare în țara emitentă. Pentru celelalte infracțiuni, predarea poate fi condiționată de incriminarea faptei în țara de executare. În al treilea rând, există o absenţă a ingerinței politice. Aşadar, deciziile sunt luate exclusiv de autoritățile judiciare, fără implicații politice. În al patrulea rând, există alternativa de predare a cetăţenilor. Țările UE nu mai pot refuza să își predea propriii cetățeni, cu excepția cazului în care preiau obligațiile legate de executarea pedepsei cu închisoarea de către persoana căutată. În al cincilea rând, ţara care execută MEA poate solicita unele garanții, de exemplu, că: după o anumită perioadă, persoana va avea dreptul să solicite revizuirea pedepsei, în cazul în care pedeapsa aplicată este închisoarea pe viață sau persoana căutată poate executa restul de pedeapsă cu închisoarea în țara de executare, în cazul în care este cetățean sau rezident al țării respective. În altă ordine de idei, există un număr limitat de motive de refuz al executării. O țară nu poate refuza predarea persoanei căutate decât în cazul în care se aplică unul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz. Motivele obligatorii sunt următoarele: persoana a fost deja judecată pentru aceeași infracțiune (ne bis in idem), persoana este minoră (nu a atins vârsta răspunderii penale în țara de executare), amnistia (țara de executare ar fi putut să urmărească penal persoana în cauză, însă infracțiunea face obiectul unei amnistii în acea țară). Motive facultative sunt: lipsa dublei incriminări pentru alte infracțiuni decât cele 32 menționate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru privind MEA, competența teritorială, proceduri penale pendinte în țara de executare, termene de prescripție etc. În concluzie, consider că mandatul european de arestare este benefic în situaţiile respective, deoarece prevederile pe care le promovează se pot aplica într-un mod prompt, având efectul scontat.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea arestării şi a predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse/a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, pe baza principiului recunoaşterii reciproce. Mandatul european de arestare se emite pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni. Atunci când, încircumstanţe excepţionale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în prezentul articol, acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat membru, mai multe întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru termenul pentru predarea persoanei.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 14
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Mandatul european de arestare („MEA”) constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră - în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate. Mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară a unei țări este valabil pe întregul teritoriu al UE. Procedura mandatului european de arestare funcționează de la 1 ianuarie 2004. Aceasta a înlocuit lungile proceduri de extrădare care existau odinioară între țările UE.Mandatul reprezintă o cerere pe care o face o autoritate judiciară dintr-o țară UE în scopul arestării unei persoane într-o altă țară membră și predării acesteia pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate ori a unui ordin de reținere emis în prima țară. Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Este operațional în toate țările UE. Acesta funcționează prin contacte directe între autoritățile judiciare.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Noua dimensiune a Europei, accentuată de dispariţia frontierelor interne, scoate în evidenţă pericolul fenomenului criminalităţii, în special a celei organizate, precum şi dificultăţile întâlnite de specialişti pentru a răspunde eficient aşteptărilor cetăţenilor şi nevoilor statelor în condiţii de securitate.În faţa problematicii vaste ridicate de acest flagel, statele membre trebuie să pună la punct răspunsuri adaptate şi rapide. Criminalitatea organizată nu trebuie să profite de construcţia europeană pentru a se distanţa de sistemul judiciar, astfel că, este necesară adoptarea unor mijloace juridice eficiente, pentru ca Statele să poată lupta împotriva fenomenului infracţional, în cadrul unui veritabil spaţiu judiciar european.Mandatul european de arestare constituie prima măsură concretă în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor penale, din care Consiliul european de la Tampere a decis să facă piatra unghiulară a cooperării judiciare dintre statele membre ale Uniunii Europene.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 17
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

De la lansarea sa, în 2004, EAW a fost cel mai utilizat instrument în domeniul cooperării judiciare în materie penală, cu nu mai puțin de 16.144 de mandate emise în 2015. Spre exemplu, astfel de mandate au permis procedurile de extrădare rapidă a unuia dintre teroriștii implicați în atacurile de la Paris, arestat la Bruxelles, precum și a unei bande de hoți, dată în urmărire de autoritățile italiene, ai cărei membri au fost arestați în 6 țări UE diferite. Printre cei predaţi prin utilizarea unui mandat european de arestare s-au numărat o persoană care a organizat la Londra un atentat - eşuat - cu bombă, prinsă în Italia, un criminal în serie din Germania prins în Spania, o persoană suspectată de trafic de droguri din Malta, extrădată din Marea Britanie, participanţii la un jaf armat căutaţi de Italia şi arestaţi în şase ţări diferite ale UE și, foarte recent, a fost dizolvată în cinci ţări o vastă reţea de autori de furturi de marfă transportată, care acţiona autostradă. Subliniind succesul mandatului european de arestare în furnizarea unei metode eficiente de a extrăda suspecţi într-o Uniune fără frontiere, Comisia recunoaște, de asemenea, că modul în care acesta funcționează ar putea fi îmbunătăţit. Raportul evidenţiază faptul că eficacitatea mandatului european de arestare poate fi afectată de îngrijorări legate de respectarea drepturilor fundamentale în statele membre şi o posibilă utilizare excesivă a mandatelor în cazuri care nu prezintă o importanţă deosebită.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Mandatul de arestare europeană este prima măsură concretă care implementează principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare în dreptul penal al Uniunii Europene,pe care Consiliul European a numit-o „piatra de temelie” a cooperării judiciare în Uniunea Europeană. Este o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară a statului membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării de către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale sau executării unei pedepse privative de libertate sau a unei ordonanțe de detenție. După atacurile din 11 septembrie în Statele Unite ale Americii, adoptarea mandatului european de arestare a devenit o prioritate pentru liderii politici ai Uniunii Europene. În prezent, este un pas pozitiv către realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, care este considerat cel de-al doilea obiectiv al Uniunii Europene. Mandatul european de arestare nu este doar cel mai mare instrumentul de recunoaștere reciprocă al Uniunii Europene de succes, dar ar putea fi în domeniul dreptului penal al Uniunii Europene - sau mai precis - în domeniul judiciar cooperarea în materie penală, să fie cel mai de succes instrument de recunoaștere reciprocă. În ceea ce privește sucursalele legale, mandatul european de arestare este o problemă principală de drept penal și de dreptul UE. Este un instrument de drept procesual penal în aria de cooperare judiciară în materie penală a fost însă introdusă de către Legislația UE. Mai mult, poate fi și o problemă de drept internațional.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote