What do we need to fight monopolies?

A strong government with enough power to put monopolies in check through strict antitrust policy rules.
75% (43 votes)
A small government that does not create so many monopolies in the first place.
25% (14 votes)
Total votes: 57

Comments

Monopolul există atunci când o companie deține un control total asupra surselor de producție și este principalul furnizor al unor produse. În ceea ce privește concurența, aceasta lipsește sau există într-o măsură foarte mică. Monopolistul poate stabili un preț pentru un anumit produs pentru toți consumatorii. Cantitatea totală de bunuri va tinde să fie mică, fapt ce va determina o creștere a prețului. Pe lângă faptul că prin monopol câștigurile totale sunt mai puțin eficiente decât într-un mediu concurențial, se pune problema inovării. Lipsa concurenței poate duce la o scădere a inovării în timp. Totodată monopolul prin caracteristicile sale este o piață imperfectă în care un eșec al pieței este foarte probabil. Monopolistul va duce la acest eșec al pieței prin simplul fapt că un anumit bun nu va fi în concordanță cu cantitatea cerută. Un alt aspect legat de monopol este acela al „deadweight loss” și se referă la pierderea eficienței pieții în momentul în care un bun/serviciu nu se află în Optim Pareto. Odată cu avansul tehnologic și apariția spațiului virtual, apar și așa zisele „tech monopolies”. În 2018 Google deținea 86,02% din piața motoarelor de căutare, iar Facebook cu aproximativ 66% domina în rândul platformelor de Social Media. În baza legilor antitrust ale Uniunii Europene, compania Google a fost amendată cu 5 miliarde de dolari. Compania a fost acuzată că prin sistemul său de operare, Android, asigura dominația propriului motor de căutare. Practic, Google nu le oferea nicio șansă rivalilor săi de a concura cu ei. Singurul monopol „necesar” este acela în domeniul aeronautic și aici mă refer la companiile Airbus și Boeing care dețin undeva la 90% din piață. Monopolul devine unul „necesar” în acest domeniu datorită unor aspecte precum: expertiza (perioada îndelungată de cercetare și dezvoltare), finanțarea, lobby guvernamental și aprobare (guvernul trebuie să aprobe utilizarea lor și să ofere certificare de siguranță), service aftermarket (dacă un avion pe care l-ai construi are probleme vei avea nevoie de resurse financiare și logistice pentru a te asigura că acea navă nu va duce la dezastre sau va fi scoasă din utilitare pierzând astfel mulți bani). În concluzie, monopolul prin caracteristicile sale devine un fenomen nociv ce duce la grave dereglări ale pieței. Monopolul minimizează producția cu scopul de a maximiza profitul.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Un guvern slab care la inceput doar va avea norocul sa nu aiba monopoluri va duce pe termen lung la crearea de monopoluri. Ca sa mentii sub control crearea de monopoluri trebuie sa ai un guvern puternic si legi antitrust puternice deoarece starea naturala la care tind companiile este cea de monopol, chiar daca la inceput nu s-au dezvoltat cu intentia asta.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Monopolul este o situație ce apare atunci când există un singur vânzător pentru un anumit produs de pe piață, care este nesubstituibil. Monopolistul decide care este prețul produsului pe care îl vinde, dar și cantitatea pe care o oferă pe piață. În general, monopolistul va profita de faptul că deține acest monopol, tinzând să reducă cantitatea de pe piață mărind prețul. Din această cauză, dar și din cauza lipsei competiției pe piață, rezultatul nu va fi întotdeauna cel optim pentru societate. Monopolul poate apărea din mai multe cauze. Există monopoluri care apar pentru că acestea sunt singurele care dețin anumite resurse cheie cu care pot fabrica un bun, companii care primesc de la guvern dreptul excusiv de a produce un anume bun sau monopoluri naturale, în care este logic ca o singură firmă să producă un bun pentru un cost mai mic, față de mai multe firme ce ar avea un cost mai mare. Există situații în care monopolurile prezintă mai multe avantaje decât dezavantaje (dacă luăm ca exemplu alimentarea cu apă a unui oraș, o singură firmă este de ajuns pentru a racorda toate locuințele la aceeași țeavă, dacă ar fi mai multe, situația s-ar complica inutil), însă de cele mai multe ori este situația contrară. O piață competitivă este, în majoritatea cazurilor, mult mai eficientă decât una monopolistă. Atunci când există mai multe companii care produc același bun, de exemplu materiale de construcții, cantitatea produsă ar fi una mai mare, iar prețul mai mic, acest echilibru fiind unul benefic pe acea piață. Pentru a lupta împotriva ineficienței monopolurilor, un guvern are mai multe opțiuni, de la legi antitrust, la reglementări cu privire la prețul cerut de monopoliști și chiar transformarea monopolului într-unul condus de guvern și până la a nu face nimic. Un guvern puternic, care introduce legi stricte și reguli antitrust pentru a promova o piață cât mai competitivă, ar putea fi eficient atâta timp cât beneficiul social este mai mare decât costul implementării acelor legi. Legile antitrust înseamnă, de obicei, interzicerea fuziunilor, separarea unor companii care sunt prea puternice sau interzicerea formării de carteluri. De aceea, guvernul trebuie să fie atent în adoptarea acestor legi, pentru că uneori costurile pot fi mai mari decât beneficiile, iar aceasta ar însemna un eșec. De aceea, este nevoie de o conducere competentă, care să analizeze problema din toate punctele de vedere. Spre exemplu, dacă luăm propunerea de fuziune a companiilor Alstrom și Siemens, putem spune că decizia Comisiei Europene de a o interzice este una benefică, întrucât competiția pe plan european nu ar mai fi existat dacă acestea ar fi fuzionat. Pe de altă parte, neintervenția este o altă metodă care poate fi eficientă. Dacă piața este una complet liberă, iar guvernul nu intervine în relațiile de comerț, s-ar putea să existe mai puține monopoluri care să afecteze competiția. Multe dintre monopoluri sunt susținute de către guvern, astfel că, dacă acesta nu ar mai interveni deloc, adică nu ar mai susține aceste companii, acestea nu ar putea rezista pe o piață liberă și competitivă din fire. Dacă am considera argumentul economistului american Milton Friedman, am realiza faptul că majoritatea monopolurilor care rezistă pe piață sunt cele susținute de guvern. Astfel, dacă guvernul ar reduce tarifele și restricțiile impuse în comerțul cu alte state, astfel atrăgând mult mai multe afaceri cu actori internaționali și, implicit, promovând competiția pe piață, nu ar mai fi nevoie de măsuri anti-monopol, pentru că monopolurile nu ar putea rezista în asemenea împrejurări. Așadar, putem spune că intervenția guvernamentală trebuie să țină cont de context (atunci când un monopol începe să devină o amenințare, guvernul trebuie să intervină cu reguli stricte, însă atunci când este convenabil, guvernul nu ar trebui să mai finanțeze monopolurile care pot să compromită echilibrul pieței). Atunci când este posibil, ar fi de dorit ca guvernul să nu intervină mai deloc pe piață, lăsând lucrurile să evolueze de la sine. Însă atunci când pericolul monopolurilor este prea mare, guvernul ar trebui să intervină într-un mod convingător și eficient, luând în calcul nevoile generale. De aceea, avem nevoie de un guvern atât de puternic încât să fie capabil și competent, pentru a putea descuraja influența monopolurilor. Altfel spus, un guvern trebuie să fie întotdeauna mai puternic decât oricare monopol ar putea apărea în stat.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În cartea lui Gregory Mankiw, ,,Principles of Economics” aflăm că un monopol reprezintă o firmă care este singurul furnizor al unui produs care nu are substituenți. Potrivit principiului șapte al economiei, guvernele pot interveni uneori în rezultatele pieței și mai mult de atât, acestea au legitimitate. Se întâmplă adesea ca guvernele să creeze monopoluri mai ales când ne raportăm la cele naturale. Această idee este împărtășită și de către Milton Friedman, care a afirmat că la baza unui monopol de multe ori se află guvernul. Se consideră că monopolurile reprezintă un aspect negativ al pieței și sunt câteva metode pentru lupta împotriva lor. Legile antitrust se numără printre acestea. Prin intermediul lor un guvern promovează competiția care este opusul monopolurilor. Competiția este stimulată prin lipsa creării cartelurilor în urma fuziunii unor firme sau prin împărțirea unei firme în câteva mai mici. În aceeași direcție, Milton Friedman consideră că existența comerțului liber care promovează competiția este un mijloc pentru prevenirea monopolurilor. Însă pe lângă beneficiile legilor antitrust, acestea prezintă și costuri. Firmele pot crea carteluri nu doar pentru a reduce sau elimina competiția ci și pentru a scădea costul producției sau prețul produsului și a crește eficiența producției. Astfel, un guvern trebuie să determine care fuziune este dezirabilă și care nu. Un exemplu în acest sens este decizia Comisiei Europene cu privire la propunerea de fuziune a companiilor Alstom și Siemens. Neaprobarea ei a asigurat competiția la nivelul Uniunii Europene în domeniul feroviar. O altă soluție pentru lupta antimonopol este intervenția scăzută a guvernului ceea ce înseamnă crearea unui număr redus de monopoluri. Lipsa încurajării monopolurilor asigură o piață liberă și competitivă care se reglează de la sine. În acest context, monopolurile pot fi create, astfel că măsurile antimonopol devin necesare.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pentru a oferi un răspuns la întrebarea ’’De ce avem nevoie pentru a lupta împotriva monopolurilor?’’ este necesară o definiție clară a termenului ’’monopol’’. Un monopol reprezintă situația în care există un singur vânzător al unui produs, produs care nu poate fi înlocuit mult prea ușor de catre alte produse. Exemplul oferit de către economistul Gregory Mankiw în lucrarea ’’Principles of Economics’’ de existență a unui monopol este redat de momentul în care cu mulți ani în urma, Microsoft a proiectat Windows și a socilicitat drepturile de autor pe care le-a și primit din partea guvernului. Se spune că Microsoft are un monopol pe piață pentru Windows. Un monopol se menține datoriă faptului că nu pot exista alte firme care să concureze cu acesta. Cauza existenței monopolurilor este redată de existența barierelor de intrare care dețin 3 surse principale: 1. Resursele de monopol sau existența unei resurse cheie necesare pentru producție de către o singură firmă. Ne putem gândi la resursele de apă drept exemplu; 2. Regulamentul guvernamental sau momentul în care guvernul oferă unei singure firme dreptul exclusiv de a produce un bun sau serviciu. Exemplu poate fi redat de existenta legilor privind brevetele și dreptul de autor. Când o companie farmaceutică descoperă un medicament nou, poate solicita guvernului un brevet. Un alt exemplu oferit de către autor este redat de momentul în care o romancieră finalizează scrierea unei cărți, iar pentru a îi fi protejate drepturile de autor primește o garanție guvernamentală pentru ca nimeni să nu poată tipări sau vinde lucrarea fără permisiunea sa.; 3.Procesul de producție sau acțiunea prin care o singură firmă poate produce la un nivel mai mic de costuri decât un număr mai mare de firme. În ceea ce privește relația dintre preț și monopolist, prețul nu va fi determinat de o mulțime de vânzători și de cumpărători. Dacă în cazul concurenței perfecte firma își asumă prețul stabilit de piață, într-un monopol, monopolistul este cel care creează perețul. Un monopolist deține multă putere și poate determina prețul, așadar el va produce mai puțin decât ar fi optimal din punct de vedere social, la un preț crescător. Monopolistul determină prețul numai prin controlul cantității oferite spre vânzare. Drept exemplu ne putem gândi la piața cartofilor și la rezultatul pe care l-ar avea decizia unui guvern de a oferi monopolul unei singure firme de a vinde cartofi într-o anumită țară. Astfel că se va putea observa reducerea cantității de cartofi la un preț mai mare. Tocmai din cauza acestui fapt există anumite politici ale Uniunii Europene prin care s-a decis ca în momentul în care o firmă deține monopolul, acesteaia îi este interzis abuzul. În ceea ce privește inovația în cadrul monopolului, ea este una la un nivel scăzut ținând cont de faptul că nu există niciun pericol de existență a vreo unei firme de a fura clienți. Se poate observa așadar că monopolul poate produce anumite efecte negative. Unul dintre cele 10 principii ale economiei susține faptul că guvernul poate sa intervină în ceea ce privește existența unor anumitor eșecuri ale pieței. Așadar poate impune anumite măsuri, politici prin care sa limiteze existența monopolurilor. Unul dintre răspunsurile guvernului în ceea ce privește problema monopolului poate fi oferit prin existența legilor antitrust sau a legilor concurenței. Prin intermediul acestor legi concurența poate atinge niveluri mult mai mari datorită faptului că un guvern poate decide în ceea ce privește aprobarea sau dezaprobarea asupra grupării sub o singură structură a două companii. În ceea ce privește existența unor monopoluri naturale (exp: companiile ce dețin resursele de apă) guvernul poate decide ce tip de comportament poate adopta respectivul monopol printr-un sistem de reglementare a prețurilor. În timpul unei conferințe de presă, economistul Milton Friedman oferă un răspuns în ceea ce privește intensitatea intervenției guvernamentale necesară prevenirii ascensiunii monopolului. Acesta susține că sursele monopolului există din intervenții guvernamentale. Oferind drept exemplu SUA, economistul pune accentul pe faptul că cele mai importante și puternice monopoluri sunt cele care derivă din privilegiile guvernamentale. În privința acestuia lupta împotriva monopolurilor poate consta într-un proces de scădere a intervenției guvernului sau cu alte cuvinte existența unui guvern mic care nu creează atât de multe monopoluri. Statul trebuie doar să asigure competența și mai ales justiția în privinta acestui fapt.. Monopolurile exista doar datorita existentei statelor prin finantare publica susține economistul.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Monopolurile există într-o mare măsură, fie că le observăm sau nu. Este firesc să avem de-a face cu monopoluri, dar unele sunt dăunătoare, iar altele benefice. Pentru a putea răspunde la întrebarea “De ce avem nevoie pentru a lupta cu monopolurile?” trebuie să definim întâi ce este un monopol şi în ce context poate apărea. Monopolul reprezintă situaţia când există un singur vânzător al unui produs, iar acel produs este nesubstituibil. Acesta este considerat un eşec al pieţei, influenţând cererea şi oferta şi distrugând competitorii, chiar dacă rămâne singurul producător de pe piaţă, prin măsuri dăunătoare precum preţurile de dumping sau cumpărarea companiilor. Acesta apare atunci când există bariere de intrare, existând un singur vânzător pe piaţă, iar celelalte firme neputând intra pe piaţă şi implicit concura cu el. Barierele de intrare sunt reprezentate de resursele de monopol, reglementarea guvernamentală şi procesul de producţie. Resursele de monopol se referă la deţinerea unei resurse cheie necesare producţiei de către o singură firmă, aceasta având o putere de piață mult mai mare decât orice firmă de pe o piață competitivă. Reglementarea guvernamentală are în vedere acordarea dreptului de a produce un bun sau serviciu doar unui singur individ sau unei singure firme, creându-se astfel un monopol. Uneori, se procedează astfel în temeiul interesului public. Guvernul poate aproba un brevet de invenţie, cum se întâmplă în cazul farmaceuticelor, un anumit produs putând fi furnizat doar de un singur actor (şi de regulă la preţuri mai mari) până când expiră brevetul, ca mai apoi să fie accesibil şi producătorilor de genetice. Din perspectiva procesului de producţie, o firmă poate produce un bun sau serviciu la costuri mai mici decât costurile pe care le-ar suporta două sau mai multe firme în privinţa producţiei. Acestea constituie monopolurile naturale, întâlnite adesea în cazul utilităţilor şi infrastructurii. Problema monopolului o constituie faptul că, fiind singurul producător de pe piaţă al unui anumit bun, va putea controla cantitatea oferită spre vânzare şi implicit preţul. Astfel, monopolistul va pune o cantitate mică dintr-un produs la un preţ mare. Acest lucru va avea un efect negativ din punct de vedere social, monopoliştii putând comite abuzuri datorită poziţiei privilegiate de care dispun. Monopolul se deosebeşte de concurenţa perfectă, în care există mai mulţi furnizori ai aceluiaşi bun şi concurează între ei, asigurând un optimal social şi un echilibru optimal dintre preţul unui produs şi utilitatea consumatorului. Unul dintre principiile economiei enunţate de Gregory Mankiew afirmă că guvernul poate îmbunătăţi uneori rezultatele economiei şi pieţei atunci când pieţele nu sunt perfecte. În contextul monopolurilor, guvernul poate răspunde într-o serie de moduri. În primul rând, acesta poate opta pentru încercarea de a face mai competitive industriile monopolizate. Ar putea creşte competitivitatea prin intermediul legilor antitrust şi tototdată decid în privinţa aprobării sau respingerii fuziunii dintre două firme, judecând dacă această fuziune ar face piaţa mai puţin competitivă şi implicit ar dăuna economiei. Legile antitrust sunt menite să limiteze puterea monopolurilor, oferind guvernelor diferite moduri de a promova competiţia, precum prevenirea fuziunilor companiilor, ruperea unei companii largi într-un grup de companii mai mici şi prevenirea coordonării activităţilor companiilor care ar face pieţele mai puţin competitive (formarea cartelurilor în contextul oligopolurilor). Comisia Europeană a interzis fuziunea Siemens cu Alstom, argumentând pericolul pe care l-ar fi reprezentat pentru companiile de căi ferate din Uniunea Europeană. Un alt mod este constituit de regularea comportamentului monopolurilor. Această soluție este comună în cazul monopolurilor naturale, cum ar fi companiile de apă și electricitate. Companiile nu au voie să perceapă preţurile pe care şi le doresc, acestea fiind reglementate de agențiile guvernamentale. Al treilea mod folosit de guvern pentru a trata monopolul este proprietatea publică. Astfel, mai degrabă decât să reglementeze un monopol natural care este condus de o firmă privată, guvernul poate conduce singur monopolul. Această soluție este comună în multe țări europene, unde guvernul deține și operează utilități cum ar fi companii de telefonie, apă și electricitate. Problema este că, în timp ce într-o companie privată se va urmări profitul, iar consecinţele greşelilor se răsfrâng asupra celor vinovaţi , într-o companie publică cei care suferă sunt plătitorii de taxe. Ultimul mod prin care guvernul poate aborda problema monopolurilor este inacţiunea. Economistul Milton Friedman vorbeşte despre cum monopolurile apar ca urmare a intervenţiilor guvernamentale. Acesta consideră că piaţa liberă este răspunsul pentru problema monopolurilor, competiţia prevenind monopolurile. Puţine monopoluri ale companiilor private au rezistat fără asistenţa guvernamentală. Soluţia pentru monopoluri, în viziunea lui, este mai puţină intervenţie guvernamentală, nu mai multă. Distincţia dintre un guvern puternic şi un guvern slab, în contextul monopolului, are în vedere gradul în care cele două tipuri pot (sau nu) aplica măsuri împotriva monopoliştilor. Un guvern puternic dispune de mijloacele necesare pentru a limita tendinţele monopoliste şi concurenţa neloială prin intermediul legilor antitrust. Totodată, există la nivel naţional autorităţi, precum Consiliul Concurenţei din România, care reglementează monopolul, reprezentând o parte importantă dintr-un stat, luând poziţii ferme faţă de tendinţele de concurenţă neloială şi aplicând amenzi considerabile. În aceeaşi măsură în care un guvern puternic poate interveni asupra unui monopol, guvernul poate la rândul lui crea monopoluri, punându-se problema corupţiei şi a abuzurilor demnitarilor în favorizarea unor companii, în detrimentul celorlalte. Pe de altă parte, un guvern slab nu va putea crea monopoluri în aceeaşi măsură în care un guvern puternic o poate face, existând astfel o tendinţă de neintervenţie guvernamentală. Unii economiști susțin că de cele mai multe ori este mai bine ca guvernul să nu încerce să remedieze ineficiențele prețurilor de monopol. Neintervenţia poate contribui la rândul ei la abuzurile întreprinse de companiile care nu deţin monopol prin intermediul statului, autoritatea centrală nedispunând de mecanismele necesare de control şi reglementare. Astfel, răspunsul la întrebarea „De ce avem nevoie pentru a lupta cu monopolurile?” depinde de perspectivă . În timp ce un guvern puternic poate aplica legislaţia antitrust şi are mecanisme de control şi reglementare, dar este vulnerabil în ceea ce priveşte crearea monopolurilor de către stat, în special datorită corupţiei, un guvern slab nu va putea crea în aceeaşi măsură monopoluri, dar nici nu le va putea reglementa cu mecanisme rigide.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Sistemul de piață este reglemetat de concurență, adică de rivalitatea dintre agenții economici care are drept scop atragerea clientelei de partea lor. În lucrararea sa, „The Principles of Economics”, Gregory Mankiw afirmă că un monopol apare în momentul în care o firmă este singurul vânzător al produsului său și dacă produsul său nu are un substituent apropiat. Un monopolist rămâne singurul vânzător pe piața sa dacă alte firme nu pot intra pe piață și nu pot concura cu acesta, creându-se astfel premisele unor bariere la intrare. Monopolul este ceva negativ, iar una dintre probleme este că monopolistul ia decizii care influențează prețul, acesta nemaifiind determinat de piață, devenind astfel un price-maker. Într-o situație de concurență perfectă numărul de firme este suficient de mare, asftel încât prețul să fie independent de orice decizie luată de o firmă singulară, fiecare dintre ele devenid astfel un „price-taker”, rezultatul fiind unul eficient. Decizia unui monopolist este mai greu de luat și este una strategică, deoarece dacă alege să producă multe produse, prețul acestora se va diminua, astfel că în monopol se produce mai puțin decât ar fi optimal din punct de vedere social, intereseul firmei fiind menținerea unui preș ridicat. De asemenea, există și situații de monopol natural, deoarece poate fi risipitor ca mai multe companii să producă același lucru. Acest lucru este aplicabil utilităților, căci costul de producție al rețelei este mare, însă costul de conectare al unui consumator este deosebit de mic, fiind deci risipitor să existe mai multe rețele. Un bun exemplu este rețeaua de gaze, pot exista mai multe firme care să furnizeze gaz, însă modalitatea prin care acesta este livrat (țevile) va fi singulară, beneficiind astfel de un monopol natural, însă prețul pe care aceștia doresc să îl fixeze va fi reglementat de stat. Pentru că există riscul ca firma care deține monopol să stabilească un preț prea mare, statul are datoria de a interveni pe piață. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor autorități care supraveghează concurența. În cazul României, această autoritate este reprezentată de Consiliul Concurenței, fiind o mixtură între administrația publică și un organism judiciar, asemănătoare unui minister, însă independent de Guvern. Intervenția statului pe piață se poate realiza atât ante, cât și post factum. În cazul monopolului, statul va acționa înainte ca acesta să se producă, prin controlul fuziunilor și prin elaborarea unor legi antitrust. Decizia politică trebuie întotdeuna să aibă la bază o analiză economică. În ceea ce privește întrebarea de curs, există mai multe perspective care trebuie analizate. Când o firmă este destul de mare din punctul de vedere al cotei de piață sau al cifrei de afaceri, aceasta și-ar putea manifesta inteția de a cumpăra o firmă competitoare. Statul își va exprima sau nu acordul cu privire la această acțiune, deoarece există riscul ca odată ce companiile au fuzionat să scadă presiunea concurențială și deci să fie fixate prețuri mari pentru produse, dar și să se reducă investițiile în inovare. Pe de altă parte, atunci când firmele investesc voluntar într-un domeniu și ajung să inoveze, statul le poate acorda un patent / brevet de invenție, adică dreptul ca pentru o perioadă limitată de timp numai acestea să poat uzita respectiva inovație. Aceasta este o situație în care statul le permite firmelor să dețină monopolul. Dacă luăm în calcul argumentele economistului American Milton Friedman, ar părea că mai curând monopolurile susținute de stat sunt cele care reziste pe piață, iar dacă acesta nu ar acționa în sprijinul menținerii lor, companiile nu ar putea rezista pe o piață liberă și competitivă. Există economiști care susțin că nonintervenția guvernamentală este dezirabilă, însă acest lucru ar putea genera abuzuri din parte companiilor, atât față de clienții lor, cât și față de furnizori. O poziție fermă din partea guvernului trebuie să aibă întotdeuna la bază o analiză pertinentă, așa cum a fost în cazul deciziei Comisiei Europene de a interzice fuzionarea companiilor feroviare Alstom și Siemens. Dacă fuziunea ar fi avut loc, ar fi luat naștere o companie cu o cifră anuală de afaceri de 15.6 miliarde de euro, numărul de rivali industriali din UE ar fi fost redus, ceea ce ar fi provocat o creștere a prețurilor, atât pentru trenurile destinate companiilor feroviare, cât și a biletelor pentru consumatori. Concluzionând, perspectiva din care analizăm de ce anume avem nevoie pentru a lupta împotriva monopolului este esențială, deoarece un guvern suficient de puternic încât să controleze sau să reglementeze situațiile de concurență imperfectă este de dorit, însă nu trebuie neglijat faptul că există situații când tocmai guvernul este autorul acestor imperfecțiuni concurențiale, în special din cauza corupției.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 28
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Împotriva unei piețe libere, cel mai des utilizat argument ar fi cel al monopolului, existența unui singur ofertant considerându-se un eșec al pieței deoarece diminuează bunăstarea consumatorilor sporind artificial profitul ofertantului. Conform lui Milton Friedman sursa principală de monopol din economie este activitatea statului și se concentrează pe abrogarea acestor măsuri monopoliste. Dar pentru a înțelege și a răspunde corect la întrebarea „ De ce trebuie să ne luptăm cu monopolurile? „ este necesar să înțelegem din punct de vedere economic ce reprezintă „monopolul”. Astfel, în sens economic, prin monopol se înțelege capacitatea unei entități sau companii de a se constitui ca unic ofertant al unui produs sau serviciu, având control deplin asupra pieței pe care activează, termenul monopol, însemnând unic vânzător. Monopolurile pot fi considerate un rezultat extrem al pieței libere în care o singură persoană sau un grup devine suficient de mare pentru a deține toată sau aproape toată piața de desfacere pentru un anumit tip de produs sau serviciu. Însă în anumite situații, cum ar fi construirea de autostrăzi, deținerea monopolului este una benefică. Astfel de monopoluri benefice sunt cele permise de stat, aflate sub reglementările și condițiile de funcționare ale guvernului. Un monopol se caracterizează prin absența concurenței, ceea ce poate duce la costuri ridicate pentru consumatori, la produse și servicii inferioare și la comportamente corupte. O companie care domină un sector de afaceri sau industrie poate folosi această dominanță în avantajul său și în detrimentul altora. Poate crea deficiențe artificiale, poate fixa prețurile și eluda în alt mod legile naturale ale cererii și ofertei. Spre exemplu, când în Aprilie 1995, „Houston Post” a încetat să existe, a rămas pe piață doar un singur ziar local „Houston Chronicle”. Redactorul acestuia a primit numeroase telefoane de la clienții fostului „Houston Post” , care erau îngrijorați dacă „Houston Chronicle” le va prelua benzile desenate, respectiv reclamele. Între ianuarie 1995 și decembrie 1996, prețul reclamelor a crescut cu 62%, cu mult mai mult decât numărul cititorilor (doar cu 32%). Deci, sistarea concurenței a condus la un salt substanțial al prețurilor. Spre deosebire de firmele concurențiale care sunt eliminate de pe piață dacă nu funcțioanează eficient, monopolul care funcționează ineficient poate să-și continue activitatea. Ca urmare, strădania monopolului de a fi eficient, adică de a-și maximiza profitul, este mai moderată decât în cazul firmelor concurențiale. Cauzele apariției monopolului economic pot fi diverse, dar cele mai cunoscute sunt concentrarea progresivă a producției și limitarea producătorilor mai puțini performanți, realizarea unei inovații sau crearea unui produs nou creând o sursă temporară de monopol, existența unor obstacole în ceea ce privește intrarea altor concurenți pe piață sau dreptul de proprietate asupra unor resurse naturale inaccesibile altor firme. Însă prin hotărâri ale Guvernului, astfel de monopoluri pot fi reglate, controlate sau administrate de către stat. Astfel Legea Concurenței nr.21 din 10 aprilie 1996, prezintă în articolele sale rezolvarea problemelor monopolurilor prin stabilirea și ajustarea de către Ministerul Finanțelor Publice a prețurilor monopol, prin plafonarea acestora, implementarea unor taxe de mediu. Atunci când libertatea de alegere a publicului este restricţionată în mod agresiv, cu încălcarea proprietăţii private ; când accesul la produse alternative le este barat în sens fizic, prin piedici legislative, putem vorbi de existența unui monopol “rău”. Monopolul există aşadar, însă el se datorează privilegiilor pe care guvernul le oferă unor companii, măsuri politice care generează un dezechilibru între consumatori şi producător, în sensul că ultimul este ferit de concurenţă şi, în consecinţă, îşi poate permite să ignore dorinţele primilor. Monopolul veritabil este creat de stat prin legi care consacră dreptul unui furnizor de a produce un anumit bun sau serviciu. Observaţi că, în acest caz, numărul ofertanţilor încetează să mai fie important. Nu are prea mare relevanţă dacă statul licenţiază o singură companie sau mai multe, într-un domeniu de activitate; în cel de-al doilea caz, acestea pot coopera implicit, împărţindu-şi cota de piaţă, constituind practic un cartel.Monopolul este divizat în două categorii. Monopolul natural și monopolul artificial. Prima opțiune apare atunci când o firmă mare va fi mai profitabilă decât mai multe întreprinderi mici prin reducerea costurilor de producție, creșterea prețului produselor. De exemplu Metrorex este un monopol natural. Prefixul “natural” este legat de faptul că formarea unei astfel de asociații nu depinde deloc de oameni. Continuând să aflăm ce înseamnă “monopol”, merită să subliniem un alt tip numit o asociație de afaceri artificială. În astfel de cazuri, întreprinderea este formată din mai multe firme din aceeași industrie, dar managementul este realizat de un antreprenor. Monopolul artificial apare atunci când capitalul este consolidat prin combinarea firmelor sau în prezența unei tehnologii sau resurse unice. În diferite țări, producția și / sau vânzarea anumitor bunuri se efectuează la nivel de stat, astfel încât să se poata obține un venit bun, completând astfel bugetul. Pentru a înțelege modul în care este exprimat monopolul statului, putem menționa ca exemplu Italia, unde guvernul controlează producția de tutun și bere sau Japonia, unde statul produce produse din tutun, sare, etc. Este important de menționat că un monopol de stat poate fi complet (producție și vânzare) și parțial (numai producție sau doar vânzare). Multe țări utilizează programul antitrust, care se bazează pe legi speciale care iau în considerare situația economică particulară a unui anumit stat. Legile antitrust vizează: să oprească abuzurile de poziție monopolistă; prevenirea tranzacțiilor ilegale; nediscriminarea antreprenorilor; eradicarea publicității incorecte; monitorizarea conformității și concentrarea economică. Așadar pentru a putea răspunde de ce este nevoie să ne luptăm cu monopolurile și când trebuie să o facem diferă în funcție de situație și perspectiva din care privim. Folosirea mecanismelor antitrust și implicarea activă a unui guvern puternic în piață, poate reglementa situația, însă va rămâne neputincios în crearea și administrarea monopolurilor de către stat, în timp ce un guvern slab nu ar putea controla legislativ monopolurile, dar nici să fie totalitar și rigid în reglementarea acestora.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În cartea lui Gregory Mankiw , ,,Principles of Economics” aflăm că un monopol apare în momentul în care o firmă este singurul vânzător al produsului său ori dacă produsul său nu are un substituent apropiat, existând bariere de intrare. Barierele de intrare sunt reprezentate de resursele de monopol (deţinerea unei resurse cheie necesare producţiei de către o singură firmă, aceasta având o putere de piață mult mai mare decât orice firmă de pe o piață competitivă), reglementarea guvernamentală( acordarea dreptului de a produce un bun sau serviciu doar unui singur individ sau unei singure firme) şi procesul de producţie ( o firmă poate produce un bun sau serviciu la costuri mai mici decât costurile pe care le-ar suporta două sau mai multe firme în privinţa producţie) . Problema monopolului o constituie faptul că, fiind singurul producător de pe piaţă al unui anumit bun, va putea controla cantitatea oferită spre vânzare şi implicit preţul. Astfel, monopolistul va produce mai puțin decât ar fi optimal din punct de vedere social, la un preț crescător. Se consideră că monopolurile reprezintă un aspect negativ al pieței și sunt câteva metode pentru lupta împotriva lor, printre acestea regăsindu-se legile antitrust: adică guvernul promovează competiția care este opusul monopolurilor. Legile antitrust înseamnă, de obicei, interzicerea fuziunilor, separarea unor companii care sunt prea puternice sau interzicerea formării de carteluri. De aceea, guvernul trebuie să fie atent în adoptarea acestor legi, pentru că uneori costurile pot fi mai mari decât beneficiile, iar aceasta ar însemna un eșec. Unul dintre cele 10 principii ale economiei susține faptul că guvernul poate sa intervină în ceea ce privește existența unor anumitor eșecuri ale pieței. Această idee este împărtășită și de către Milton Friedman, care a afirmat că la baza unui monopol de multe ori se află guvernul. Astfel, dacă guvernul ar reduce tarifele și restricțiile impuse în comerțul cu alte state, astfel atrăgând mult mai multe afaceri cu actori internaționali și, implicit, promovând competiția pe piață, nu ar mai fi nevoie de măsuri anti-monopol, pentru că monopolurile nu ar putea rezista în asemenea împrejurări. În timpul unei conferințe de presă, economistul Milton Friedman oferă un răspuns în ceea ce privește intensitatea intervenției guvernamentale necesară prevenirii ascensiunii monopolului. Acesta susține că sursele monopolului există din intervenții guvernamentale. oferind drept exemplu SUA. Lipsa încurajării monopolurilor asigură o piață liberă și competitivă care se reglează de la sine.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pentru a vedea in ce masura pot fi opriti monopolistii, trebuie mai intai sa vedem ce este un monopol. Prin definitie, acesta se traduce ca "singurul vanzator de pe piata care produce un bun nesubstituibil (adica care nu poate fi inlocuit)". Monopolistul se opune concurentei prin faptul ca pretul nu mai e determinat de concurenta sau de piata, ci este dat de propriile decizicii si prin controlul cantitatii oferite. Monopolistul are in vedere cat produce si tinde sa ofere o cantitate mai mica pentru un pret mai mare. Un monopol (concurenta imperfecta) produce dezechilibru si pierderi sociale fara compensare. Monopolul nu are o presiune de a inova, tocmai deoarece nu are concurenta si vinde mai scump decat daca mai multe companii s-ar afla intr-o lupta, spre deosebire de concurenta unde companiile lupta intre ele, se promoveaza eficienta statica (productiva) si ajuta la dinamica in timp. Gregory Mankiw afirma in "Principles of Economics" ca daca o firma poate influenta pretul bunurilor pe care le vinde, se spune ca are putere de piata. O piata competitiva se mai numeste si perfecta si are doua caracteristici: in primul rand sunt mai multi vanzatori si mai multi cumparatori pe piata si in al doilea rand bunurile oferite de vanzatori sunt in mare aceleasi. Astfel, intr-o piata competitiva, consumatorii si ofertantii trebuie sa accepte preturile pietei (price taker), dar consumatorii au posibilitatea sa plece de la o firma la alta daca ceva nu le convine. In opinia lui Gregory Mankiw, Microsoft detine un monopol, deoarece nu are competitori si are puterea de a influenta preturile (price maker). Guvernul american a intervenit (este unul din cele 10 principii ale economiei conform caruia guvernul poate interveni pentru a imbunatati rezultatele pietei) cand Microsoft dorea sa cumpere Intuit pentru a nu deveni mult prea puternic pe piata. In 1998 Departamentul de Justitie din SUA a criticat cand Microsoft a integrat Internet browser in sistemul sau de operare. Observam asadar ca unele companii se pot uni intre ele sau se pot cumpara una pe alta. Este nevoie insa sa aiba aprobarea statului, deoarece fuzionarea a doua firme poate surclasa concurenta, obtinandu-se monopol si crescand preturile pe piata. S-a vazut acest lucru cand statul american s-a impotrivit fuzionarii Microsoft cu Intuit sau Comisia Europeana fuzionarii Alstrom si Siemens sau chiar statul roman (care a mostenit politica de monopol a UE) cand fabrica de caramizi din Suceava putea fi cumparata de cea mai mare fabrica de caramizi din tara, toate acestea deoarece fuzionarea lor ar fi insemnat scaderea concurentei pe piata. Evident, companiile se pot "uni" sau pot produce acelasi lucru la acelasi pret, ele numindu-se cartel si seamana cu monopolul, dar sunt ilegale. Asadar, asa cum am aratat in cele anuntate deja, guvernul poate interveni pentru a opri monopolul. Aceasta se poate face prin legi antitrust, reguli de control al preturilor sau sa nu faca nimic. Insa pentru a face acest lucru, guvernul trebuie sa fie puternic si sa aiba in vedere un raport cost-beneficiu, in sensul in care daca impunerea unor astfel de masuri ar fi mai avantajos social decat monopolul de sine stator. Mai greu este de stapanit un monopolist intr-o tara cu un guvern mai slab, deoarece o companie este puternica intr-un stat puternic, iar acel guvern poate tine in frau o companie. Dar aceeasi companie poate sa fie mult mai puternica decat un alt guvern, iar cifra sa de afaceri sa fie mai mare decat chiar PIB-ul tarii. Cu toate acestea, nu toate monopolurile sunt rele si negative. In industrii precum gazele, sistemele feroviare, autostrazi nu este concurenta, este monopol, prin urmare statul doar intervine sa stabileasca preturile. Deoarece pot fi mai multi furnizori de gaze sau electricitate care sa ajunga la casele oamenilor si pretul acestora poate varia, in schimb teava de gaze care ajunge la locatari este aceeasi, iar aceasta este un monopol natural. In alte cazuri, monopolul este necesar sau este eficient si nu trebuie schimbat. Aici este exemplul Facebook in cadrul caruia, cu cat sunt mai multi utilizatori, cu atat este mai eficient. Totusi, Milton Friedman considera ca tocmai statele sunt cele care fac sa apara monopolurile (ca o companie sa fie singurul furnizor, cum este, de exemplu CFR in Romania). Aici ne putem gandi si la patenturile oferite de stat catre anumite companii care primesc beneficiul de monopol. Este vorba de o recompensa oferita companiei pentru inventie, ceea ii ofera posibilitatea de a ridica pretul sau de a vinde (recompensa pentru inventie). De exemplu, o formacie inventeaza un nou medicament bun pentru cetatenii sai. Guvernul da sansa ca numai acea farmacie sa vanda medicamentul. O alta varianta sunt drepturile de autor prin care nimeni nu poate copia sau vinde produsul fara acordul autorului. Dupa Milton Friedman modalitatea de a scapa de monopolisti este prin piata libera, prin eliminarea tarifelor si a restrictiilor cu privire la comertul extern, lasand lumea sa intre in competitie.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 19
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote